Cosmina Goagea on Fri, 8 Feb 2002 12:33:03 +0100 (CET) |
[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]
[Nettime-ro] revista arhitectura |
Revista Arhitectura
Arhitectura este revista Uniunii Arhitecților din România și a fost fondată în 1906 de G. Sterian. A alternat perioadele de apariție regulată cu întreruperi de mai mulți ani și a exprimat atitudini culturale foarte diferite. S-a vrut întotdeauna, chiar în perioadele cele mai sinistre ale istoriei, nu numai o revistă despre arhitectură, ci în primul rând o revistă a breslei arhitecților. Începând cu numărul 1 / 2000 apare într-o formulă nouă.
În perioada interbelică, revista a avut o atitudine mai degrabă conservatoare, atacând modernismul de pe pozițiile unui stil neoromânesc promovat cu tenacitate. În epoca stalinistă nu mai putea fi vorba de polemici, ci doar de exprimarea adeziunii necondiționate la canoanele realismului socialist, sau de refugiul în probleme și programe tehnice, și de restaurare. Anii '60 și '70 au reprezentat, în contextul relativei liberalizări, perioada de glorie a revistei, exprimând efortul general de (re)racordare a practicii și teoriei de arhitectură la ceea ce se întâmpla în restul lumii. Delirul din ce în ce mai prezent a determinat intrarea revistei într-o fază de supraviețuire (ca și în cazul altor reviste de cultură), de compromisuri din ce în ce mai dificile, dar și de ruptură efectivă cu însăși obiectul său. Legătura cu scena internațională era întreruptă, iar marile operații de distrugere a orașelor și satelor, de dispariție a monumentelor și de ridicare a apocalipticului Centru Civic nu puteau fi pomenite.
După decembrie 1989 a dispărut cenzura, dar și subvenționarea completă și regulată, precum și monopolul publicisticii de arhitectură. În aceste condiții, revista, la a cărei realizare au participat permanent o mare parte dintre cei mai valoroși critici și teoreticieni de arhitectură, a avut multă vreme apariții sporadice. Începând cu anul 2000, putem vorbi despre o apariție regulată, de 6 numere pe an.
Politica editorială a revistei se revendică de la o modernitate critică, vizând atât tradiția modernă, în accepțiunea sa cea mai largă, cât și tendințele actuale în arhitectură, urbanism și design. Accentul cade pe analiza materialității lucrurilor, dincolo de simpla redare a unor imagini, precum și pe deschiderea către opere și discursuri din afara granițelor stricte ale profesiei. Astfel, în numărul 3-4 / 2001, Muzeul Țăranului Român a fost probabil pentru prima oară abordat ca o lucrare de arhitectură de sine stătătoare. În cadrul revistei, integritatea și simplitatea Muzeului își găsește corespondențe în articole despre artă minimală clasică și despre amenajări interioare și obiecte de design minimaliste. Numărul mai conține între altele și un dosar despre locuire, inclusiv ipostazele extreme ale acesteia - ghetto-ul, orașul privat, casa de lux.
Numărul 5 este dedicat unei ipostaze esențiale a urbanității: ieșitul în oraș, în cadrul unui dosar despre cafenele și restaurante. Mai apar un sediu de bancă diferit de clișeul marmură și sticlă fumurie, începutul unui material despre Dracula Land, un proiect românesc căștigător al unui concurs internațional, și o analiză a vilelor de tranziție. Numărul 1 / 2002 va fi dedicat Americii (privită de arhitecți și istorici) și va conține zgârie-nori (mai vechi și mai noi), orașe și suburbii, hoteluri, mall-uri și multe altele.