[Nettime-ro] Inscrisuri dusmanoase la MNLR

[vladimir bulat <vbulat@k.ro>]

SURSA: http://www.cotidianul.ro/index.php?a=3829&shift=1  



Disidenta de hirtie la muzeu 
Elena Vladareanu 
  
Au fost transportate peste granita in coc sau in borcane cu dulceata.
Fierte, pentru a li se pierde urma, sau transmise din mina in mina,
„inscrisurile dusmanoase“ au trimis oameni in inchisoare si au dat de lucru
sistemului. Scrierile ramase sint martorii epocii. 

„Inscrisuri dusmanoase“, „carente ideologice“, scrieri „cu continut
interpretabil“: sintagme care tin de domeniul trecutului. Atit de mult
depind acestea de un anumit context, incit, in afara acestuia, isi pierd
sensul. 

Desi in textele legilor sau in editiile succesive ale Codului Penal nu
exista nici una dintre aceste expresii, „inscrisurile dusmanoase“ sint
invocate deseori in procesele verbale de interogatoriu, in rapoartele
Securitatii din Romania. Erau inscrisuri dusmanoase scrierile de sertar,
jurnalele intime, manifestele si afisele, caricaturile, brosurile si
pamfletele, tot ce era considerat ostil ideologiei oficiale. Dar si
traduceri (din Kierkegaard, de exemplu), textele lui Eliade, Noica sau
Cioran. Sau inocentele poeme despre natura, suferinta si moarte. Asa cum
oamenii se luptau cu un regim anapoda si inuman, si aceste scrieri au fost
nevoite sa lupte pentru supravietuire. 

Fie ca au fost transportate peste granita in borcane cu dulceata sau in
cocuri pentru a pacali astfel vigilenta autoritatilor, ca au fost fierte
pentru a fi distruse definitiv, ingropate, ascunse, fie ca au circulat din
om in om, „inscrisurile dusmanoase“ poarta acum „parfumul vietii de zi cu
zi in comunism“, spune Doina Jela. Ea (impreuna cu Asociatia Ziaristilor
Independenti din Romania) a coordonat organizarea expozitiei „Inscrisuri
dusmanoase“, care este deschisa pina pe 25 martie la sediul Muzeului
National al Literaturii Romane din Bucuresti. Tot Doina Jela avertizeaza ca
expozitia nu trebuie receptata ca o istorie a comunismului romanesc. 
Publicatii scoase din circulatie

Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut grija sa atraga atentia de cum s-a instalat
in fruntea statului, in noiembrie 1946, ca „programul lui nu reprezinta o
solutie de continuitate cu traditii culturale“. 

Aceasta declaratie a declansat arderi si confiscari de biblioteci, avalanse
de brosuri cu „Publicatii scoase din circulatie pina la data de…“ trimise
periodic directorilor de biblioteci din toata tara, editii succesive ale
Codului Penal cu din ce in ce mai multe si detaliate prevederi privind
„propaganda impotriva ordinii sociale“. Eventualele proteste au determinat
represalii din partea sistemului. Anii ’48-’56 au fost marcati de arestarea
unui mare numar de oameni din toate categoriile sociale. Cea mai importanta
marturie despre aceasta perioada este volumul „Inchisoarea noastra cea de
toate zilele“ al lui Ion Ioanid, aparut dupa ’89. 
Uneltire impotriva poporului

In perioada 1956-1961, ca urmare a revolutiei din Ungaria, mai multi
intelectuali, in majoritate studenti, imprastie texte de adeziune. Paul
Goma, Alexandru Ivasiuc, Alexandru Mihalcea sint arestati. Retinerile
continua si sint vizati membri ai „Cercului de la Sibiu“ (Ion Negoitescu,
Nicolae Balota, I.D. Sirbu). In 1958, Tribunalul Militar il condamnase pe
Sergiu Al-George la 7 ani de inchisoare conventionala si dispusese
confiscarea averii personale si patru ani de interdictie corectionala
pentru uneltire impotriva ordinii sociale. Ce facuse Sergiu Al-George? 

Difuzase „inscrisuri dusmanoase“: „Anti-Goethe“ si „Povestiri din Hegel“ de
Noica, citise carti ale lui Cioran si Eliade, care „au un construct
dusmanos la adresa poporului roman si al (sic!) regimului nostru“. 
Familia mea in anul 2000

Protestele nu se opresc aici, iar represaliile sporesc. Securitatea este
din ce in ce mai activa. Efectele asupra poporului sint de durata. La
inceputul anilor ’80, Ioana Ghenciulescu, profesoara la o scoala din
Slatina, a cerut unor elevi de clasa a VII-a sa realizeze cite un desen,
insotit de o explicatie, pe tema „Familia mea in anul 2000“. In expozitia
deschisa la Muzeul Literaturii Romane pot fi vazute in jur de zece astfel
de desene. Felul in care copiii (care nu aveau mai mult de 13-14 ani) isi
imagineaza viitorul si isi explica desenele este simptomatic pentru
psihologia colectiva a acelor ani. Din nici un desen nu lipseste uciderea
cuiva (a tatalui, socrului, barbatului etc.), nu lipseste spinzuratul, iar
textele explicative sint de o violenta teribila.  


 



---------------------------------
Doar 3,999 lei/absorbant?
http://www.always.ro/duoaction.html




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/