[Nettime-ro] comunicat HT003 galleryCOMUNICAT

[teodor graur <dograur@yahoo.com>]

COMUNICAT
 
Trebuie sa-i informam pe cei interesati, de faptul ca nu mai putem sa continuam activitatea galeriei noastre. 
Suntem fortati de imprejurari sa ne oprim acum. 
Nu as fi dat acest comunicat – chiar as fi lasat lumea sa observe simpla sa disparitie (in definitiv, mai sunt si proiecte care se opresc, nu-i asa?), daca nu as avea o anumita responsabilitate, si daca ceea ce se intampla de fapt, nu ar fi simptomatic pentru modul in care arta contemporana este vazuta, la noi. M-am intrebat, apoi, cum sa formulez acest mesaj; in forma concentrata, ceva de genul: “HT003 gallery isi inceteaza activitatea din data de…”, sau “Din motive obiective, am luat decizia de a inchide galeria…”, cum se mai practica. Ar fi fost prea oficial, si fara explicatii. In fapt, a intervenit ceva banal: in urma unei actiuni in instanta (impotriva UAPR, pentru preluarea “a trei pravalii in Hanul cu tei”, n.n.), s-a ajuns la ceea ce se cheama “executare silita”. De aici, totul s-a petrecut cu repeziciune: pe data de 26 septembrie, in lipsa mea, noul proprietar, un anume domn Stanescu, insotit de executorul judecatoresc si
 de o echipa speciala, au fortat usile, patrunzand in expozitia Geta Bratescu, inca in functiune, si luand in stapanire spatiul galeriei. (Cu aceasta ocazie a disparut, fara a fi fost inregistrat in procesul verbal cu obiectele gasite, singurul lucru cu valoare de folosinta practica – un CD player audio cu MP3, cu format de buzunar, impreuna cu discul incarcat). In aceeasi zi, spatiul a fost inchiriat unui negustor de antichitati. Eu am sosit intamplator, la scurta vreme dupa ce incuiasera cu lacate noi. Nu mi s-a permis sa intru, ramanand la dispozitia proprietarului, dar am fost intrebat de catre executor “daca am obiecte personale inauntru”. Pe care le-am retras a doua zi, prin bunavointa noului chirias, dupa ce am semnat un proces verbal. Am relatat aceste fapte, nu pentru a starni compasiune – e ceva ce se intampla in mod curent, atunci cand doua parti nu pot ajunge la o intelegere amiabila, si atunci iti asumi riscul (acesta este cazul
 meu). 
Dincolo de intamplare – si asta vreau sa focalizez – e optica celorlalti, parerea lor in legatura cu acest incident, care se putea citi, ori ghici, fara greutate. Pentru cei ce nu stiu, Hanul cu tei este o strada pitoreasca din centrul vechi al Bucurestiului, intesata de magazine care comercializeaza obiecte de arta, antichitati si materiale pentru artisti. Prin actiunea de “recuperare” a domnului Stanescu, spatiul afectat timp de patru ani, artei contemporane, prin HT003 gallery revine astazi la matca initiala – comertul cu “obiecte de arta”, artefactele cele mai traditionale de pictura, ceramica, covoare, mult apreciate de oamenii educati si cu posibilitati care le colectioneaza. Ei fac aceasta cu ajutorul negustorilor care detin sau inchiriaza “pravalii”, condusi de un hobby. Oameni care s-au reorientat profesional. Discutand cu noul chirias, am aflat ca are meseria de inginer, dar e pasionat de arta, de multa vreme; 
si-a ales spatiul nostru, “ca sa fie mai aproape de Razvan” (vecinul de vizavi care tine un magazin de antichitati, n.n.) “Si el e tot inginer.” Sotia proprietarului, care asistase la luarea in posesie, mi-a spus, printre altele: “Noi suntem ingineri”(oameni seriosi, n.n.) “Dar ne pricepem” (la arta, n.n.). Tot dansa m-a admonestat, in primul moment cand am luat contactul: “Ati tinut inchis, de luni de zile!” Am raspuns: “Nu-i adevarat, doamna, avem in interior, o expozitie…”; “Ce? Asta numesti dumneata expozitie?” si a accentuat: “Asta este expozitie?” (expo Geta Bratescu, n.n.). Aceasta reactie, in legatura cu receptarea formelor de arta contemporana, mi-a amintit pe loc de intrebarea frecventa a trecatorilor care ne calcau pragul din intamplare: “Ce fel de magazin este asta? Aveau dreptate, pentru ca era singurul loc in care apareau, spre deosebire de toate celelalte, bizarerii greu de inteles de catre majoritate,
 si care nu produceau nimic. Sunt multi care judeca astfel, doar ca cei mai subtiri sunt mai rezervati in afirmatii. Problema artei contemporane in Romania, e problema societatii romanesti, care pare sa nu aiba inca nevoie de asa ceva. Am observat acest lucru, timp de trei ani, si incerc un sentiment de tristete. Unii spun ca ar exista mai mult interes fata de acest domeniu decat inainte. Eu nu am constatat aceasta. In ceea ce priveste zona Hanul cu tei, am afirmat de mai multe ori ca nu ma deranjeaza contextul local, vecinatatea magazinelor de suveniruri pentru turisti; nu m-am gandit ce parere au ei despre mine si HT003 gallery… Oricum, am observat ca nu le-a parut rau de cele intamplate. Am fost intampinat cu glume de catre unii vecini, cand am sosit la fata locului, dupa descindere; nimeni nu m-a sunat, vazand ce se-intampla, desi eram “colegi” la uap. Ba chiar au discutat cu noul chirias, pe care se pare ca il cunosteau. De aceea mi s-a parut
 ca acest eveniment a fost luat, de catre cei prezenti (ziua, la amiaza, n.n.), mai degraba ca un succes al implementarii noului proiect al domnului Stanescu (face doua galerii si o agentie de turism, n.n.)… 
Trebuie sa mai remarc ceva: acesti hobbisti, dealerii de antichitati care s-au concentrat in zona (Lipscani, Blanari, Hanul cu tei, n.n.) se sustin intre ei: comunica si schimba informatii (coincidenta de termeni? n.n.), manifestand o anumita solidaritate, care pe partea noastra, lipseste. Omul nostru se cunostea cu ceilalti. In timp ce imi impachetam “obiectele personale”, unii au venit sa-l felicite, sugerandu-i sa faca anumite amenajari, sau cum sa se organizeze. Am avut senzatia ca ii deranjez. 
 
Pe strada Hanul cu tei se afla cea mai mare galerie din Bucuresti (probabil dupa MNAC si dupa Dalles, n.n.). Este galeria Ilie Dumitrescu. Renovata si deschisa recent printr-un eveniment public avertizat in presa, acest spatiu de mii de metri patrati este compartimentat si gazduieste mai multe galerii inchiriate de dealeri; evident, in domeniul antichitatilor. A devenit un etalon, si un punct de referinta pentru toti ceilalti, mai mici. Se zice ca are “staif”. Ca sa intelegeti mai bine ceea ce incerc sa spun, va recomand sa-l vizitati. 
 
In concluzie, HT003 gallery (multi inca nu au invatat numele si ortografia corecte), trebuie sa se opreasca aici. Multumim celor care ne-au sprijinit in toate felurile: colegilor, artistilor, publicului, prietenilor. 
Avande in vedere ultimile evenimente, DEOCAMDATA, INCHIDEM SI NOI.
 
Teodor Graur


      ____________________________________________________________________________________
Shape Yahoo! in your own image.  Join our Network Research Panel today!   http://surveylink.yahoo.com/gmrs/yahoo_panel_invite.asp?a=7 


_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/