Galeria de Arta Contemporana Muzeul National Brukenthal on Wed, 29 Aug 2012 15:13:25 +0200 (CEST) |
[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]
[Nettime-ro] Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal prezinta SECTIUNEA CURATORILOR TINERI |
Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal prezinta Sectiunea Curatorilor Tineri Scena 8: It's moving from I to It Manon de Boer, Ben Cain, Mark Geffriaud, Ian Kiaer, Miklos Onucsan Proiect curatoriat de FormContent Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal 30 august- 28 septembrie 2012 Vernisaj, joi, 30 august, orele 17.00 Str. Tribunei, nr. 6, Sibiu Orar: marti – duminica, 10.00 – 18.00 Aceasta expozitie face parte din programul omonim initiat de FormContent. Cu un format nomad si o durata de timp limitata, It's moving from I to It utilizeaza fictiunea ca mijloc principal de reflectie asupra productiei culturale. Programul preia formatul unui scenariu si se dezvolta treptat prin introducerea unor scene care pot fi: texte, evenimente si expozitii. Desi expozitia It's moving from I to It este plasata in mijlocul programului, ea constituie de fapt punctul de plecare al demersului FormContent, insumand toate elementele acestui proiect curatorial. Translatia de la I (Eu) catre It (neutru) defineste relatia dintre autor, procesul de creatie si material si implicatiile acesteia la nivel auctorial. Plecand de la teoria filosofului francez Maurice Blanchot asupra limbii, si de la ideea ca nu mai putem readuce un sens lingvistic la originile lui sau la autor, programul extinde aceasta perspectiva de la scriere la practici artistice. Cu un accent pus pe dezvoltarea lucrarii de arta, expozitia adreseaza posibilitatea unui limbaj vizual autonom, conturat de relatia fundamentala dintre artist si material, intr-un proces de productie in care amandoi sunt co-participanti si colaboratori. Incercarea de a lasa o urma de subiectivitate intra in coliziune cu puterea de obiectivare a limbii si abilitatea materialului de a-si mentine identitatea, astfel incat inevitabil un I (Eu) se transforma intr-un It (neutru) autonom. Acest proces este complicat si mai mult de actul de a privi, de relatia dintre privitor si lucrare si de natura schimbatoare a raportului nostru cu obiectele. Prin actul lecturii construim ceea ce vedem, proiectam ceea ce stim; imagini, texte, obiecte, … ca sa configuram ceea ce se afla in fata ochilor nostri. Aceasta expozitie este insotita de o publicatie in format digital care cuprinde texte scrise de studentii de la programul de doctorat in arta si curatoriat la Goldsmiths College, Londra si porneste de la un workshop sustinut de FormContent despre It’s moving from I to It. ARTISTI Manon de Boer (b. 1966, India) Think about Wood, Think about Metal (Gandeste despre Lemn, Gandeste despre Metal) (2011) este cel de-al treilea portret cinematografic realizat de artista intr-o trilogie despre anii ’70, alaturi de Kristel - Paris (2003) si Resonating Surfaces (2005). Fragmente din viata si reflectiile percutionistei Robyn Schulkowsky sunt situate in istoria muzicii de avangarda in timpul si dupa anii ’70. Schulkowsky a lucrat cu compozitori printre care John Cage, Karlheinz Stockhausen, Derek Bailey, John Zorn, Frederic Rzewski si Christian Wolff. Prin ritm si structura non-liniara a timpului, improvizatiile de percutie ocupa o mare parte din film. Notiuni abstracte - cum ar fi memoria, istoria sau viata - devin structuri centrale, prin experienta cinematografica. Repetitii structurate, pauze si experienta duratei, atat prin elemente vizuale, cat si auditive, constituie o constelatie de legaturi intre trecut, prezent si viitor. Imaginea si sunetul isi pastreaza propria logica temporala din care rezulta o armonie intre ceea ce a fost privit anterior si ceea ce urmeaza dupa, intr-o alta forma. Manon de Boer traieste si lucreaza in Bruxelles. Dintre expozitiile la care artista a participat in ultima perioda mentionam: doCUMENTA (13), Kassel, John Cage and... - John Cage as Visual Artist, Museum der Moderne Moenchsberg, Salzburg (AT), Index in Stockholm (2011), Muzeul de arta contemporana din St. Louis (2011), South London Gallery (2010), Witte de With in Rotterdam (2008), Frankfurter Kunstverein (2008). Lucrarile ei au fost expuse international la Bienala de la Venetia (2007), Bienala din Berlin (2008), Bienala din Sao Paolo (2010). Ben Cain (n.1975) Practica artistica a lui Ben Cain se extinde de la video si sculptura la performance si tiparituri. Lucrarea tinde sa fie performata prin juxtapunerea dintre a spune si a face, productie si descriere, actiune si imaginatie. Cain raspunde la conceptul It’s moving from I to It printr-o acumulare de elemente care adreseaza in mod direct procesul de productie si relatia noastra cu obiectele. Cu aluzie la timpul si spatiul in care se lucreaza, la procesul de mestesug si munca manuala, Cain pune bazele unei potentiale constructii. De asemenea, artistul activeaza o intalnire intre obiecte si audienta prin crearea parametrilor unei conversatii fictive. Ben Cain traieste si lucreaza in Londra. A participat in editia curenta a Manifestei. Expozitii recente (selectie): Objects, Lesson, Galeria Vela (2011) Croatia, Space, Time, Effort-Detail, Galeria Herbet Read (2011), Untitled in progress, Galeria Supplement, Londra (2010), The Making of the Means at Wiels Centre, Bruxelles (2009), A Picture Walks Out of a Place, a Person Walks Into a Wall Site, Galeria Sheffield (2008). Mark Geffriaud (n.1977, Franta) Pentru expozitia It's moving from I to It, Mark Geffriaud creeaza cadrul unui proces de restaurare pentru care lucreaza impreuna cu departamentul de restaurare al muzeului Brukenthal. Raportandu-se la istoria cladirii care a gazduit renumitul restaurant Unicum, artistul investigheaza posibilitatea de a restaura atmosfera spatiului anterior utilizand ca referinta lumina si senzatia provocata de o carte postala alb-negru. Jongland cu suprapunerile de inteles dintre etimologia cuvantului restaurant care implica ideea de „mancare care restaureaza“ si notiunea de restaurare arhitecturala drept o incercare de a restaura substanta unei cladiri, artistul incearca sa determine si sa faca vizibil spiritul spatiului, sa inghete intr-o compozitie statica o experienta subiectiva. Mark Geffriaud traieste si lucreaza in Paris. Expozitii recente (selectie): Walden Affairs, The Hague (2012); Opening, The Gardens, Vilnius (2012); Le Mont Fuji n'existe pas, Le Plateau, Frac Ile-de-France, Paris (2012); Alex Cecchetti si Mark Geffriaud: The Police Return to the Magic Shop, La Guerre, Le Theatre, La Correspondance, Jeu de Paume, Paris (2011); Radical Autonomy , centrum voor hedendaagse kunst, Aalst, Belgia (2011); Che Cosa Sono Le Nuvole, Muzeul de arta moderna si contemporana, Bolzano (2010); Hypno Show, Kadist Art Foundation, Paris (2009). Ian Kiaer (n. UK, 1971) Lucrarile lui Ian Kiaer sunt subiectele unui continuu proces de fragmentare, ele nu par niciodata complete sau aduse la o concluzie. Pentru aceasta expozitie, Kiaer prezinta doua lucrari. Ulchiro project: endless house yellow (Proiectul Ulchiro: casa fara sfarsit galben) (2007) face parte dintr-o investigatie continua privind casa ca model de gandire, un format experimental de a lucra cu idei care nu au fost inca realizate, de a proiecta solutii posibile si concepte utopice. Lucrarea este compusa dintr-un crin pictat in acuarela, forma conceptuala a unei case de papusi modernista, o punga de hartie si ramasite. Relatia lor face referire la natura sintetica a vietii urbane si o stare de pierdere a unei intelegeri confucianiste a compozitiei si a mediului inconjurator. Conceput pentru o expozitie de pictura murala la Centrul de Pace din Betleem, Bruegel project: bird (silver) (Proiectul Bruegel: pasare (argint) din 2006 este parte a unui proiect artistic in desfasurare bazat pe opera lui Bruegel, unde impresia de peisaj este creata printr-un gest minor, motivul unei pasari din lucrarea Vanatori in zapada (1565). Cotofana argintie poate sa functioneze pe orice perete astfel incat sa incorporeze elemente ale mediului inconjurator in propria ei lume. Astfel se creeaza o tensiune intre imagine - inteleasa doar ca un semn sau ca un element care mijloceste scala - iluzie si natura prin cele mai simple mijloace. Ian Kiaer traieste si lucreaza in Londra. Recent a expus la Muzeul de Arta din Aspen, CO (2012), Kunstverein Munchen (2010), Fondazione Maramotti, Milano (2011), Galleria Civica d'Arte Moderna e Contemporanea, Torino (2009). Dintre ultimele expozitii de grup amintim: *Material Intelligence*, Kettle's Yard, Cambridge (2009), *British Art Show 7: In the Age of the Comet*, Nottingham Contemporary, Nottingham (2011). Lucrarile sale au fost prezentate si la Manifesta 3 (2000), la cea de a 50-a editie a Bienalei de la Venetia (2003), la a 4-a editie editie Bienalei de la Berlin (2006), si la cea de a 10-a editie a Bienalei de la Lyon (2009). Miklos Onucsan (n. 1952, Romania) M.B.: Ce este Shortcut? M.O.: Shortcut nu este altceva decat ceea ce se vede. M.B.: Si ce se vede? M.O.: Ce se vede e urmatorul lucru: covorul face parte, ca accesoriu, dintr-o camera, dintr-un spatiu vital; in oricare spatiu vital exista niste carari, pentru ca, si daca avem o suprafata mica sau mare, parcurgem mereu si cu preponderenta niste trasee anume. Shortcut vizualizeaza una din aceste carari, desacralizand astfel acel simbol si criteriu valoric al bunastarii care este covorul persan si care era caracteristic pentru o etapa anume a acestui perimetru geografic. Fie ca se cumpara covorul si se punea pe perete, sa nu se murdareasca, fie era protejat intr-un mod excesiv – nu se calca pe el, fiind acoperit cu o folie protectoare, se punea doar daca veneau musafiri, unde se circula mai des se puneau niste panze deasupra covorului, tocmai pentru a se evita uzura acelor zone; oricum, a-ti cumpara un covor persan insemna, intr-o perioada, a accede la un anume statut social – are sau nu are covor persan in casa. Pentru unii era mai accesibil, la altii se depuneau eforturi substantiale pentru a investi in marele covor persan. (Fragment dintr-un interviu in lucru intre Miklos Onucsan si Madalina Brasoveanu) Miklos Onucsan traieste si lucreaza in Romania. Dintre expozitiile recente mentionam: Intense Proximity, La Triennale, Paris (2012), Unfinished Measurements, Plan B, Berlin (2011), Anthem of People’s Love, Galeria Nicodim, Los Angeles (2011), Barricade of Dreams, Trafo, Budapesta (2011). FormContent FormContent este Francesco Pedraglio (n. 1981, Como, Italia), Pieternel Vermoortel (n. 1981, Roeselare, Belgia), Anca Rujoiu (n. 1984, Bucuresti, Romania). FormContent este o organizatie non-profit infiintata in 2007. Stabilit ca un project-space curatorial in Londra, a castigat recunoastere internationala printr-o abordare curatoriala experimentala, proiecte de colaborare si interes fata de practici artistice inovative in paralel cu productia de lucrari noi. Dupa 5 ani de munca intensa, mai mult de 35 de expozitii in si in afara Marii Britanii si un program de performance-uri, evenimente, publicatii si productii noi, FormContent a decis sa isi inchida spatiul si sa se lucreze pe programul It’s moving from I to It, un proiect nomad de 15 luni care se dezvolta in colaborare cu artisti, scriitori, reviste si institutii de arta. Proiecte curatoriale anterioare includ: The Responsive Subject cu Joao Maria Gusmao si Pedro Paiva, Ian Kiaer, Guy Mees, Gyan Panchal, Mu.Zee, Ostend, Belgia (2011); Session_11_Press Release, (2010); The Plurality of One cu Jesse Ash, Ed Atkins, Adam Avikainen si Maria Loboda (2010), HaVE A LoOk! HAve a Look!, cu Irene Aristizabal, Tyler Coburn & Jeffrey K. Miller, Fiona Banner, Book Works, Guillaume Desanges, Dora Garcia, Will Holder, Paul Pieroni etc (2010); The young people visiting our ruins see nothing but a style, GAM, Galleria Arte Moderna, Torino (2009). In vremuri incerte din punct de vedere social si economic, stabilitatea si background-ul de istoria artei pe care il ofera muzeul compun un cadru pentru curatorii tineri. Acest context inovativ si intens, ii invata functiile muzeului si ale galeriei si ii ajuta sa gandeasca diferit programele lor curatoriale. In egala masura, este recunoscut ca mintile tinere atrag audienta tanara. In acest context, Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal a lansat in 2007 Sectiunea Curatorilor Tineri. _______________________________________________ Nettime-ro mailing list Nettime-ro@nettime.org http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro --> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/